La Editura Tracus Arte a apărut volumul Când vreau să trăiesc țip, care cuprinde poeme alese din creația autoarei Halina Poświatowska. Traducerea îi aparține Ioanei Diaconu-Mureșan, iar postfața este semnată de Bartosz Suwiński.
***
Sunt Julieta
am 23 de ani
am atins cândva iubirea
avea un gust amar
ca o ceașcă de cafea neagră
mi-a întețit
ritmul inimii
mi-a stârnit
organismul viu
mi-a legănat simțurile
s-a dus
Sunt Julieta
la balconul înalt
suspendată
strig întoarce-te
chem întoarce-te
mânjesc
buzele muşcate
în culoarea sângelui
nu s-a întors
Sunt Julieta
am o mie de ani
trăiesc -
_______
nu pot altfel
înăuntrul trupului
e o pisică arcuindu-se de dorinţă
chemând după mâini omenești
o liniştesc vorbindu-i
mint
despre culori și sunete preaciudate
își ațintește ochii rotunzi
la peretele gol
nu crede
se întinde
îşi îndreaptă degetele
nu crede o iotă
şi dintr-odată
toate ghearele încovoiate
şi le înfige în mine
pisica surdă oarbă
_______
De la Mancha
Vântul încâlcit în aripile morii îşi bate joc de patosul
clipelor zburând pe alături. Don Quijote din umbrele
alungite ale soarelui şi-a sprijinit bărbia în mână - privește tâmp.
Moara de vânt. Moara de vânt. Rosinanta cu fălcile osoase culege
greieri şi-i mănâncă pentru că au culoarea și mirosul ierbii.
Şi în timp ce Sancho Panza siluieşte în tufe o fată
al cărei trup gras și roșu poartă neajutoratele clavicule ale
Dulcineei - Don Quijote se luptă cu uriașul.
Şi câştigă. Coastele protuberante ale Rosinantei mai că
pocnesc de o muzică
verde ciripitoare.
_______
o aşchie a imaginației mele
se aprinde uneori de la un cuvânt
şi uneori de la mirosul sării
şi simt cum sub mine
se leagănă de pe un picior pe altul nava
iar oceanul e de nemăsurat
fără niciun țărm
închisă în coaja lemnoasă
sunt minunat de liberă
nu iubesc pe nimeni
şi nimic
_______
ne trebuie multe cuvinte simple
ca
pâine
iubire
bunătate
pentru ca orbii în întuneric
să nu piardă
calea cea dreaptă
ne trebuie multă linişte linişte
în aer și în gânduri să auzim glasul
tăcut timidul glas
al porumbeilor
al furnicilor
al oamenilor
al inimilor
şi ţipătul lor dureros
în mijlocul nedreptăților
în mijlocul tuturor acestor lucruri
ce nu sunt
nici iubire
nici bunătate
nici pâine
__________
„Dacă misiunea poeziei este să împartă nelinişte, creaţia Halinei Poświatowska funcționează ca o extraordinară ilustrare a acestei teze. Poświatowska ne aduce aproape neliniştea unui psihic sabotat de boală, nepermițându-i lui Eros să scape pentru nici măcar o clipă din îmbrățișarea lui Thanatos, într-un pasional dans literar.
Dacă misiunea poeziei e de a stârni îndoiala, de a provoca la reflecţie, de a căuta moduri care să ne permită să înțelegem mai bine lumea, putem fi siguri că am nimerit cum nu se poate mai bine din punct de vedere liric. Halina Poświatowska combină în ea însăși elemente care se exclud reciproc. O caracteriza o incontrolabilă foame de cunoaștere și o poftă de viață greu de potolit împletite cu o sănătate extrem de fragilă, ameninţată permanent de capriciile inimii ce a bătut în pieptul poetei timp de numai treizeci şi doi de ani.” - Bartosz Suwiński (texte coperta 4)
__________
Halina Poświatowska (1935-1967) e una dintre cele mai importante poete ale literaturii polone din secolul XX. Din cauza unei afecțiuni cardiace cronice dobândite la 9 ani, în vremea eliberării de sub ocupația germană, şi-a petrecut cea mai mare parte a vieții în sanatorii și spitale. Rămasă văduvă la 22 de ani, și-a descoperit vocația de poetă. În 1958, a debutat în volum cu Imn idolatru. În 1963, a publicat Ziua de azi. În 1966, i-au apărut povestirea Pasărea albastră în „Życie Literackie" şi volumul de poeme Odă mâinilor, iar în 1967, cartea autobiografică Poveste pentru un prieten. S-a stins la 32 de ani, în urma unei operații nereușite pe cord deschis. La Częstochowa, orașul ei natal, există un muzeu care îi este dedicat.
Halina Poświatowska | Credit foto: Wydawnictwo Bosz / Materiały prasowe
